bai nene

afisare dupa etichete

 
 

MUNCĂ VS VIAŢĂ

Hellooooo, dragii mei! Pentru început, vreau să vă spun că sunt REVOLTATĂ. De ce? Să nu credeţi că am luat-o razna, însă sunt satulă de toate probleme legate de muncă şi de văicărelile celor din jurul meu. Ok, problema este că ne plângem atât de mult de stresul de la muncă şi de programul încărcat, încât uităm să mai trăim şi pentru noi. Trăim printre acte, numere şi programe IT. Care este problema mea legată de acest subiect? Păi,sper să nu par o nebună frustrată şi ieşită prin infracţiune din lumea mea roz, insă eu văd lucrurile altfel. Cum ne imobilizăm impotriva stresului creat de muncă ? Eu mi-am notat nişte idei  şi sper să reuşesc să le urmez până la capăt, adică nu voi încerca, VOI REUŞI. Aşa vreau să ţipaţi şi voi : EU POT! 

 

1.NU LĂSA STRESUL DE LA MUNCĂ SĂ TE DOMINE!

Este important ca orice în viaţa asta să facem cu calm şi optimism. Dacă ne gândim pentru prima oară la lucrurile rele, care se pot întâmpla, ei bine,ele  se vor întâmpla. Mintea noastră este atât de puternică, cu o forţă extraordinar de mare, încât orice gând fie el pozitiv sau negativ, îl va îndeplini. Prin urmare, haideţi să învăţăm să fim mai optimişti, să nu mai  lăsăm stresul ăla haotic să ne zdruncine emoţiile şi să zâmbim, în timp ce, rezolvăm cu calm orice problemă.

Respiră adânc, gândeşte-te la o vacanţă gratuită în Caraibe şi la un cocktail rece colorat, ia pixul, trage tastatura mai aproape de tine şi apucă-te de treabă, căci nu ai toată viaţa la dispoziţie pentru a rezolva o problemă legată de muncă.

P.S. Se visează cu ochii larg deschişi, pentru că altfel, riscăm să adormim.

2. IMPUNE-ŢI SĂ SPUI ‘‘NU ‘‘!

Nu, nu mă refer să îi spuneţi nu şefului, ci să vă spuneţi un NU , vouă înşivă. Spun asta pentru că tindem să ne lăsăm ,încătuşati de mrejele muncii, care la început , deşi par foarte atrăgătoare, cu timpul , lanţurile reginesc, iar cu trecerea timpului, ne strâng din ce în ce mai  mult, acea linişte pe care o deţineam cândva. Eu una, nu vreau să devin o sclavă a acesteia, o să îmi spun şi o să îmi repet asta până când va deveni ca un crez pentru mine.  Nu avem cinci vieţi, nici măcar două…Vreau să râd, să mă bucur de orice şi să fiu fericită. Spune NU şi te vei salva.

3.NU PUNE MUNCA ÎNTOTDEAUNA PE PRIMUL LOC

Sunt sigură că mulţi dintre voi aţi făcut greşeala asta. Aţi venit la muncă bolnavi, aţi lucrat chiar şi în concediu, când trebuia să fiţi cu familia, îndiferent că aţi lucrat două ore sau o zi întreagă, pentru mine este acelaşi lucru. De ce trebuie să fim liniştiţi şi împliniţi doar 3-4 săptămâni pe an , iar în restul zilelor, să fim îmbufnaţi şi obosiţi? De ce nu facem şi dintr-o zi banală, o zi frumoasă? După programul de lucru, dacă avem puţină vointă, putem foarte uşor să facem asta. Chiar şi o simplă ieşire la un film, ajută la creşterea  dispoziţiei bune a noastre, pe care unii dintre noi, o ţin ascunsă, de parcă ar fi o crimă să te simţi bine. Eu vă recomand, filme de acţiune şi război, pe mine cel puţin,mă fac să fiu acolo iar partea cea mai faină este atunci când îi pedepsesc pe cei răi.La final, asta mă împlineşte şi mă face să simt mândră ( de mine sau de scenarist).

Dacă o să pui la nesfârşit munca pe primul loc în viaţa ta, vei ajunge să regreţi , însă , din păcate, vezi tu, viaţa nu aduce timpul sau oamenii înapoi.

4.ZÂMBEŞTE MAI MULT DECÂT ÎŢI VINE

Din nou, o să mă credeţi o nebună obsedată de tot pachetul astă 2 în 1 , adică zămbete plus optimism, care împreună înseamnă fericire. Sinceră să fiu, eu aş adăuga şi rozul , însă culorile vi le alegeţi voi , însă totuşi, alegeţi rozul. După cum ştiţi, zâmbetul aduce automat în sufletul nostru, încredere şi bucurie.  Ştiu că poate nu mă credeţi, pentru că, sunt sigură că  nu prea aţi făcut des asta. Mai mult râdem prin emoticoane decât cu propriile trăiri.  Mulţi mă întreabă cum pot să fiu atât de veselă, zglobie şi flower-power într-o lume dată peste cap de timpul ,care parcă fuge de noi. Mulţi cred că nu muncesc, că n-am probleme, că sunt ca o floricică răsfăţată de razele soarelui. Lăsaţi-mă să vă spun ca lucrurile stau tocmai învers.

Dacă eşti fericiti şi râzi nu înseamnă că nu ai nicio grijă , ci că te lupti cu tine însuţi şi cu timpul, ca să faci exact ce vrei.  Fericirea nu vine , pur şi simplu, bătând din palme. Fericirea înseamnă o luptă cu propriile frici, emoţii, supărări pentru a ajunge cu sufletul şi mintea într-un loc unic si frumos, un loc care pluteşte în mâinile noastre. Nu sunt nebună, sunt doar o visătoare…

5.NU TE REZUMA LA FAPTUL CĂ MUNCA ESTE DE VINĂ PENTRU NELINIŞTEA TA

 Am întrebat şi eu multă lume : ‘‘ De ce eşti asa de agitat?’’. Toţi parcă s-au vorbit între ei, pentru că majoritatea au dat acelaşi răspuns ‚‘‘ MUNCA‘‘. Ah, ok. Să înţeleg că este mai uşor să zic ‚‘‘ Asta e , munca asta mă distruge, mă oboseşte. N-am ce face..‘‘ decât să depun un pic de efort şi să mă bucur după programul de muncă. Un copil ce să înţeleagă? Oare că , viaţa este frumoasă doar până ajungi să munceşti, după aceea viaţa ta se rezumă doar la nişte simple date din agendă? Eu mă opun acestor rutine , super plictisitoare şi triste.

Uităm să mai trăim înafara orelor de lucru, iar asta ar trebui să ne facă să ne întrebăm , dacă aşa vrem să trăim sau vrem să schimbăm şi să îi dăm planurile peste cap , diabolicei şi hoinare regine numită- Muncă.

Dacă ar fi după mine, aş mai adăuga , ciocolată şi muzică din plin. Ambele ajută la spiritul nostru euforic. Şi nu vă faceti griji, ciocolata nu îngrasă în condiţiile astea, pentru că , după ce ne îndulcim cât trebuie, pentru a da caloriile nevinovate jos, ştiţi ce trebuie să facem ?

Exact, să dansăm.

Sper să văd cât mai multă lume veselă şi plină de puţină acţiune în viaţa lor , şi să nu mai fiu un caz SF, doar pentru simplu fapt, că sunt eu şi mă bucur de micile bucurii ale propriei mele vieţi.

 

Zâmbiţi, dansaţi, mâncaţi ciocolată şi nu mai staţi cu ochii pe ceas…tic-tac, tic-tac, trebuie să începeţi să trăţi după propriul ceas din sufletul vostru…

Pupici ♥

Review P20 PRO

Bunaaa! Sper că sunteți bine și că zâmbiți, des, mult și cât mai roooz. Astăzi vă scriu un pic despre telefoane, vazute de mine prin lentile roz si nontehnice.. Eu, știți voi, trăiesc într-o lume a mea, super simpatică, aș spune eu sau alții. În fine, haideți sa trecem la chestii mult mai serioase. Haha, cum sună!!

În vacanță de vară am avut ocazia să testez și să mă joc cu un Huawei p20 Pro. Eu pe atunci aveam un iPhone 7,cum altfel decât ROZ. Eram îndrăgostită de el și făcea partea din vestimentația mea,ca un accesoriu. Acum, să trecem la prima mea întâlnire cu p20 Pro. La început, recunosc, ca m-a speriat, deoarece este mai mare decat palma mea, dar am fost plăcut surprinsă, să observ că se simte super finuț și nu este deloc greu. Încă de la început, mi-a făcut cu ochiul culoarea lui cameleonică, un degrade de la bleu la mov. Culoarea cred că mi se potrivește: exact starea mea, așa cum trec eu de la o nuanță de roz la alta.

La ecran am remarcat și îmi place foarte mult decupajul – bretonul, sau cum vreti voi să îi spuneți.. Mi se pare o chestie nouă și interesantă, pentru mine cel puțin. Ecranul mare este un plus – poți citi articole și tot felul de documente mult mai ușor. Evident dezavantajul este că, într – un buzunar normal nu prea încape.

Și să nu uit, fetelor: în caz de nevoie, putem folosi spatele telefonului pe post de oglindă. Pam Pam! Avem nevoie doar de ruj, P20 nu a venit cu un ruj implementat în el, poate la anul.

Bateria este wow! Atât pot spune. Sunt una din acele persoane care chiar folosește telefonul destul de intens. Pentru jocuri, poze, Facebook, documente, chiar îl solicit intens, dar rezistă eroic. Bateria ține în condițiile astea o zi. Se încarcă totuși rapid, datorită modului de încărcare rapidă. Așa îmi apare pe telefon, când folosesc încărcătorul lui! Deci, dacă am zis vreo prostie, e vina telefonului, ci nu a mea.

Ceea ce iubesc cu adevărat la p20 pro sunt pozele. Telefonul are AI, adica inteligență artificială, din ce am înțeles eu. Când fotografiezi diferite obiecte, peisaje sau lucruri, acesta detectează ce este, spre exemplu :apus, răsărit, aritifcii, flori, pisica etc, și ajustează imaginea automat.. Are 3 camere parcă, nu? Sa fim serioși, ca fată cum să nu iubești un asemenea telefon. Noi de ce avem nevoie? De baterie full non stop și o cameră super bună. Asta găsim la acest telefon.

Trebuie sa fiu sinceră și să recunosc că are probleme cu identificarea culorii verzii, în sensul că amplifică inutil, nuanțele de verde.

M-am gândit că fiind dual sim poate să funcționeze mai lent. Spre surprinderea mea, n-am avut pană acum NICIO PROBLEMĂ în privința asta, deși poate foloseam telefonul chiar și în split mode.

Iar despre memorie… Am deja vreo 3000 poze în el, și încă am 129 GB liberi, deci spațiu mai mult pentru poze și filmulețe. YEEEEY!!

Nu am crezut ca voi renunța atât de ușor la iPhone ul meu, însă p20 Pro m-a făcut să îmi trădez confidentul meu mic și roz ( da, vorbeam despre telefonul vechi). Este un telefon super deștept, super fain și chiar își merită bănuții.

Eu îl recomand și știți că eu scriu si vorbesc numai despre lucruri bune, deci aveți încredere în zâmbitoarea voastră rozalie.

Sper că aţi înțeles ce am vrut să spun și până data viitoare, zâmbiți, zâmbiți, zambiți.

PS. Spre deosebire de telefon,zambetul este gratuit!

 

Puuuuuuuuupici.

Reţeta fericirii !!!

Ne simţim nepunticioşi când suntem trişti? Dar când plângem? Viaţa aduce odată cu bucuriile ei şi tot felul de nori gri, plini cu suspine şi regrete, tristeţi şi ploi. Dar este oare bine să privim acest buletin meteo pe termen lung fără să facem absolut nimic? Nu, categoric nu! Eu nu vreau să fiu doar o spectatoare la propria mea viaţă, eu vreau să-mi fiu potopul, soarele şi ziua .

Pentru că îmi sunteţi foarte simpatici, o să vă impărtăşesc REŢETA MEA DE FERICIRE. Se recomandă o supradoză în fiecare zi. Staţi liniştiţi, doar va crea dependenţă totală. Atâta tot. Am descoperit singură comoara asta. Era ascunsă într-o peşteră unde mă rătăcisem printre multe lacrimi.Poveste foarte de demult şi aproape uitată. Temătoare, m-am apropiat de ea şi strălucea a …culoare. Ca o hoaţă, am luat-o şi de atunci o port asupra mea ,într-un loc călduros şi care bate zi de zi, ceas cu ceas, clipită cu clipită…

Cred că sunteţi nerăbători să aflaţi formula magică, aşa-i? Înainte de a vă dezvălui reţeta, trebuie să vă mai spun că, orice lucru care este magic şi unic nu se va ”activa” singur în viaţă voastră, ci trebuie ajutat cu multă perseverenţă şi dragoste din plin.

MOD DE UTILIZARE

În primul rând, se aşază pe chip o tonă de zâmbete, mai puţine zâmbete nu se admit, insă dacă puteţi adăuga mai multe, ar fi fantastic. Acum ,deci, după ce avem un chip luminat de zâmbete rozalii, începem să îl pudrăm cu grijă într-o manieră elegantă cu optimism. Ne scoatem din geantă, sticluţa cu optimism şi folosim exact cantitatea recomandată. CEL MAI IMPORTANT este că totul trebuie făcut din iubire şi râzând cu poftă, cu viaţă. Reţeta nu acceptă oameni plictisiţi, care vor doar să încerce asta. Este nevoie de îndrăzneală, încredere și curaj.

Locul unde trebuie preparată reţeta nu este chiar un loc obișnuit, ci mai degrabă unul mistic,adică un univers în care domină pozitivismul şi voia bună. Un loc unde poți visa, poți cânta orice melodie îţi doreşti. Acolo sunt doar stele..stele şi multă strălucire. Aţi avea curajul de a păşi într-un loc ca acesta?

Ca o indicație scenică,vă recomand ca pe parcursul operațiunii să purtați roz. Întâmplător am aflat, că rozul dublează efectele fericirii. Prin urmare, nu contează ce nuanțe de roz aveți pe voi, esențial este să eliminați negrul din garderobă, și totodată din viața voastră.

Cât privește ciocolata, recunosc că am adăugat-o pe listă datorită faptului că îmi cam place. Dar, cred că are şi ea o contribuţie la fericirea noastră. Ciocolata există pentru a ne alina vieţile şi a lăsa urme dulci asupra ei.

TIMP DE PREGĂTIRE : 1 SECUNDĂ

Ce mai așteptați? Repejor luați-vă șorțul colorat din cui și apucați-vă de treabă. Timpul trece tic-tac iar zâmbetele îmbătrânesc dacă nu le folosiți.

Magie şi zâmbete

Este foarte greu sau chiar imposibil să poţi începe să explici magia. Îţi trebuie o imaginaţie dincolo de toţi norii de pe cer şi un suflet mare,colorat. În cazul meu, cred ca v-aţi prins , ce culoare are sufletul. Nu cred că poţi scrie despre magie, cine ar citi cu siguranţă ar comenta ceva de genul : ‘’Ce aberaţii!’’, iar eu nu îmi doresc ca cineva să îmi distrugă farmecul acestor clipe. Magia o simţi, la fel se întâmplă şi cu fericirea. Ţi-e greu să răspunzi la întrebarea ‘‘ Pe tine ce te face fericit?‘‘, în schimb poţi simti întens acest sentiment. Ne este greu să folosim cuvintele când noi suntem făcuţi din nemărginite emoţii şi trări.

Magia vine la pachet cu multe steluţe cu sclipici ,zâmbete şi o pereche de mănuşi , iar toate acestea fără instrucţiuni de folosire. De ce mănuşi? Pai eu din experienţă vă pot spune ,că dacă foloseşti sclipici fără mănuşi, ajungi să îţi dai şi în ochi, iar după aceea..mi-e teamă, ca viaţa ta va lua o altă întorsătură. Uitaţi-vă la mine, aţi vrea să ajungeţi aşa visători, boemi şi aerieni? Eu ador asta, dar voi..v-aţi putea obişnui cu o viaţă trăită pe moment? Prin urmare, pentru protecţia voastră, vă recomand mănuşi. Se ia câte o stea, un vis, o dorinţă şi începeţi operaţiunea: SCLIPICIREA. La mine a durat ceva, pentru că tot timpul eram nemultumiţă de culoare şi de intensitatea strălucirii. Îmi doream o magie extraordinară, nemaivăzută. Dar, mi-am dat seamă că …magia exista indiferent cât roz sau alb aş fi pus eu. Am ratat ceva timp, magia mea , pentru că eram ocupată..cu alegerea nuanţelor. Aşa că învăţaţi de la mine! Nu pierdeţi timpul cu lucruri neîmportante, trăiţi magia zi de zi aşa cum se arată ea. Cât de des puteţi, deschideţi larg ochii şi turnaţi din tubul cu praf magic peste…orice vă face pe voi fericiţi.

Cât despre zâmbete..Ştiaţi că ele pot fi auzite, ci nu doar văzute? Asta se poate întâmpla, doar prin intemediul magiei. Pai altfel cum?! Eu mă declar norocoasă pentru că am reuşit să aud vibraţiile lor. Zâmbetele se aud ca o bucurie ţinută captivă într-un clopot de sticlă. Au intensitatea unei copilării târzii. Zâmbetul se aude ca o fericire mică şi sinceră. Din păcate, l-am auzit şi ca pe un dor..un dor format din note muzicale triste acompaniate de o tonalitate joasă. Fără instrucţiuni în dotare, n-am ştiu cum să reacţionez. M-a curprins tristeţea , iar cu răbdare şi îmbrăţişări calde, zâmbetul trist a început să sune uşor, uşor a .. înseninare.

Test de imaginaţie

Cum se aud zâmbetele? Eu am descoperit că zâmbetele se pot auzi ca :

  • nişte nori pufoşi atunci când se ciocnesc între ei
  • bucuria unui copil atunci când primeşte o jucărie nouă
  • picăturile de ploaie pe pielea noastră uscată
  • răsărit ce încălzeşte cu blândeţe valurile…vieţii
  • o iubire ce înfloreşte în sufletele îndrăgostiţilor
  • o aşteptare care pare o veşnicie
  • un pian căruia îî lipseşte pasiunea artistului

Acestea au fost cele mai simple exemple. Sper că nu v-am încurcat prea mult. Pentru mine, zâmbetul reprezintă mult mai mult decât poziţia buzelor într-un plan simpatic , dar uneori fals. Zâmbetul se simte, indiferent de persoană, anotimp sau stare , iar acesta devine unul sec dacă nu adăugăm peste el puţin praf magic, sinceritate şi..ruj roz.

Voi când aţi ascultat ultima dată cu atenţie un zâmbet?

Un colţ de viaţă între munţi

Bună! Sunt eu, Andreea ,de data asta o Andreea mai obosită , dar la fel de plină de energie bună.  Zilele trecute am fost într-o mică escapadă în Vâlcea, mai exact în Olăneşti.  Am văzut poze de acolo şi m-au impresionat  ,în mod special , liniştea şi natura vie de acolo, însa pozele după cum ştiţi sunt doar nişte ….poze.

Am rămas uimită să văd cat de frumos este acolo. Este curat, totul amenajat cu bun gust, desi orăşelul turistic nu este foarte mare iar oamenii sunt liniştiti şi calmi. Mi-au dat impresia că parcă aici încearcă să scape de probleme, de stres şi de griji. O chestie care mi-a plăcut la nebunie a fost faptul că fiecare căsuţă era plină de tot felul de floricele şi desigur, protejate de căţeluşi. Era o încântare pentru ochi. Flori mov, roz, roşii sau albe acopereau cu mândrie ferestrele curate ale localnicilor. Nu m-am putut abţine şi am făcut câteva poze. Şi apropo de curţi, voi ştiaţi că şi găinile mănâncă struguri? Ei bine, eu nu mai scăpam de o găinuşă. Tot aştepta să îi mai dau boabe de struguri, aproape că mi le fura din mână.

În fine, vreau să trec la ceva care a fost pentru mine ca o feerie.

TISA– comoara lăsată la adăpost de către timp.   Scriu şi îmi revin in minte imagini din acel loc. Este ceva fabulos. Când spui sat gândul îţi fuge la case batrâneşti şi miros de animale. Şi eu am crezut că Tisa este unul dintre aceste sate, însă m-am înşelat amarnic. Nu l-aş numi sat, ci o bijuterie.

Cum am păşit spre sat pe singura uliţă care , bucuroasă de vizita noastră ne ghida cu nerăbdare drumul, am zărit o mulţime de tufe pline cu mure. Coapte sau necoapte arătau incredibil de bine şi chiar erau delicioase. Recunosc că m-am lăsat ispită şi am furat şi eu câteva mure (sau chiar mai multe).

Mergeam pe uliţa aceea şi nu puteam să îmi dezlipesc ochii de la pietrele de pe jos, de la gardurile de lemn inegal aşezate şi căsuţele foarte mici şi simple. Niciodată nu am mai fost într-un loc în care simplitatea se arată printr-o frumuseţe covârşitoare. Efectiv m-a captat totul, chiar şi o  floricică care zâmbea  sfios printre lemnele unei băncuţe părăsite.

Mă simţeam ca un copil care se bucură de orice descoperire nouă. Aşa eram eu. M-a purtat parcă pe braţe ,uliţa, şi am ajuns la o căsuţă care atunci când am privit-o, am tăcut .Tăceam şi priveam în continuare. Era o căsuţă mica cu o fereastră îngustă. Căsuţa era vopsită într-un turcoaz care se încadra perfect în peisajul colorat verzui. La geam erau o grămadă de flori roşii. Erau atât de frumoase şi curate. Nu am văzut pe nimeni în curte. De astfel, era linişte în tot satul. Ştiaţi ca sunt numai 40 locuitori în Tisa? Ca să ajungă în Olâneşti, locuitorii sătucului trebuie să străbată un drum de 5-6 km prin pădure şi pe un drumuleţ pe marginea muntelui. Exact drumul pe care l-am făcut şi eu că să ajung aici.

Un singur om am văzut aici. Un bâtrânel care stătea pe prispă uitându-se cu nostalgie către cărarea şerpuită. I-am dat  ‘’ Bună ziua’’ şi parcă nici nu m-a privit, însă mi-a răspuns călduros.Mi-am dat seama că trebuie să inmortalizez aceste momente şi mi-am scos telefonul din ghiozdan. Am încercat să surprind câte ceva din lumea aceasta  că să mă pot uita ori de căte ori simt nevoia de a mă pierde cu gândul într-un tărâm ocolit de timp

Cu fiecare zgomot pe care îl făceam călcând pe pietre, mă întrebam ce fac copiii din această zonă. Mă întrebam cum îşi trăiesc viaţa înafara ecranelor luminate ale telefoanelor, calculatoarelor sau tabletelor. M-a cuprins un sentiment tare ciudat. Toate acestea m-au făcut în cateva minute să simt viaţa altfel. Încercăm să facem din viaţa noastră un loc perfect şi complex fără cusur, în timp  ce alţii îşi trăiesc doar…viaţa.

Toate au rămas la fel acolo: neschimbate de trecerea fulgerătoare a timpului sau de tehnologia care ne învadează viaţa şi mintea. Brazii legănându-se uşor parcă şopteau basme de demult , iar căpiţele de fân aşezate geometric arătau cu ardoare că cineva încă se mai află pe acolo.

În timp ce mă uitam în stânga sătucului, în prăpastia plină de munţi , am văzut un căluţ alb care păştea pe sub ferestrele acestor munţi. De unde mă aflam eu calul se vedea foarte mic, însă coama sa era greu de neobservat, deoarece dădea frenetic din ea. Oare el ştia cât de norocos este să se afle în inima naturii?

La final, am rămas fără cuvinte.Mi-am făcut un selfie şi cu imaginea acestui sătuc întipărită pe retina şi pictată cu grijă pe suflet m-am întors…

Pentru alţii este doar un sat-Tisa , însă pentru mine..va rămane pentru totdeauna un colţ de viaţă între munţi.

Am fost eu, Andreea. Melancolică un pic , dar la fel de roz şi zămbitoare.

Review Hotel Tisa Baile Olanesti

DE CE AM ALES OLANESTI SI HOTEL TISA?
In alti ani am mai fost cazat la cateva hoteluri din aceasta statiune : Hotel Olanesti, Hotel Parang, Hotel Central, iar acum am dorit sa incerc ceva nou. Dupa ce am parcurs si in acest an oferta de cazare, am ales Hotelul Tisa. Din ce cunosc, observat, si citit, nu exista hoteluri clasate mai sus de 3 stele, si chiar si acestea nu sunt foarte bune, asa ca am plecat la drum fara a avea prea multe asteptari.

CUM SE AJUNGE LA HOTEL? LOCURI DE PARCARE. DRUMUL IN ZONA
In statiunea Baile Olanesti se ajunge foarte usor pe A1 Bucuresti – Pitesti, continuand apoi pe centura Pitestiului spre Ramnicu Valcea. Ultima sectiune de drum este Valcea – Olanesti. Per total drumul este bun, asfaltat, cu un grad de dificultate redus, fara ridica probleme.

Ajunsi in statiunea Baile Olanesti, se merge pe langa Hotel Parang, se traverseaza podul din centrul micii statiuni si se vireaza dreapta pe drumul catre grupul de izvoare. Urmatoarea portiune scurta, pana la Gradina de vara este destul de aglomerata cu pietoni. In dreptul Gradinii de vara (fostul cinematograf, unde s-a deschis o mica terasa) se vireaza stanga si se urca o scurta panta de vreo 100m pana in fata hotelului. Acesta este situat pe partea dreapta. La fel si minuscula parcare care poate gazdui cu indulgenta 6-7 autovehicule. In fata hotelului, pe strada mai exista un mic refugiu pentru masini, tot un fel de parcare, in care mai incap asezate in spic vreo 7-8 masini. Cam asta este oferta hotelului Tisa in materie de loc de parcare. Restul e improvizatie. Parcarea este libera, nu se plateste si e la noroc.

In rest, destul de dificil de gasit un loc pentru masina, in care sa nu incurci circulatia. Daca optezi pentru alte zone de parcare mai indepartate va trebui sa te cari destul de mult cu bagajele in spate. Apreciez ca in 2016 aceasta zona este asfaltata si drumul impecabil (cu niste ani in urma aici era pietris – deasemenea toate stradutele adiacente sunt asfaltate si drumul este de foarte buna calitate). Am remarcat deasemenea si aparitia semafoarelor in statiune la mai toate intersectiile mari (desi traficul din zona nu justifica acest lucru), marcarea atenta a drumului, a trecerilor de pietoni, si semnalizarea rutiera de-a dreptul agresiva. A fost un adevarat exces de zel in mica statiune. Cred ca este singurul loc din tara in care am remarcat palcuri compacte de semne rutiere. In 2016 statiunea pare extrem de proaspata, cocheta si foarte bine marcata din punct de vedere rutier.

AMPLASARE. ASPECT EXTERIOR. RECEPTIE. CHECK IN. PERSONALUL DIN FRONT DESK.
Hotelul dispune de o amplasare destul de buna, relativ centrala, la vreo cateva sute de metri de centrul orasului si tot la cateva sute de metri de grupul central de izvoare. Accesul este facil si se poate face din cateva directii diferite. Amplasat aproape de padure ofera o vedere interesanta fie catre oras si zona incojuratoare, fie spre padure si curtea/plaja interioara. Este un avantaj natural.

In exterior, design-ul hotelului se imbina placut si eficient in peisaj si pare ca face parte din acelasi tablou. Are o imagine ingrijita, curata. Balcoanele sunt din lemn, ducand oarecum catre imaginea specifica a unei cabane.

Intrarea se face printr-o usa mica, ingusta, pozitionata exact deasupra locului de parcare, accesul facandu-se de pe un fel de balcon ingust/prispa inalta, fara balustrada, care prezinta un real pericol pentru turistii neatenti sau copii. Foarte usor te poti dezechilibra si prabusi de la o inaltime de aproximativ 1m peste masinile parcate langa.

Spatiul de acces, foarte ingust este urmat de un hol la fel de ingust care, contravine asteptarilor si nu da intr-o receptie ci intr-o camera/spatiu ingust cu scari. In dreapta, o usa laterala deschisa lasa privirea curioasa a turistului nou venit sa iscodeasca holul lung a zonei de tratament, mereu aglomerata cu batrani ce asteapta incolonati intrarea la proceduri. In fata, o scara ingusta cu balustrada si un suport pentru ridicarea persoanelor cu hadicap. Foarte neinspirat, necomercial si neprietenos. Un mare minus aici. Intrarea e o vagauna ingusta cu pensionari si o macara pentru persoane cu dizabilitati. Deoc atractiv bai nene!

Drumul catre receptie se face pe scarile inguste. Aceasta teoretic se afla la etajul 1. Spun teoretic, deoarece terenul pe care este construit hotelul este in panta, astfel ca uneori etajul 4 poate fi un echivalent de etaj 2 sau 3 al corpului alaturat. Astfel, receptia ar putea fi de fapt parter sau demisol. Cine stie…

Receptia are un spatiu dedicat relativ mic. Exact de langa front desk se acceseaza sala de mese si la mica distanta liftul. Tot aici gasim si vreo cateva frigidere cu sucuri, cateva fotolii, toaleta publica si un televizor. Totul ingramadit in doar cativa metri patrati.

Iluminarea nu este ideala si nici amenajarea zonei nu este tocmai un exemplu al scolii de design. Este si primul hotel vizitat de mine, unde pe desk-ul receptiei se afla o vitrina cu prajituri. Cand la masa se comanda prajituri, chelnerul vine aici. Deasemenea tot aici se prepara bauturile bazate pe cafea si se transporta in sala de mese. Practic angajatul iese din sala de mese, vine in hol la receptie, ia prajitura, prepara frape-ul sau pregateste inghetata (o aduna cu lingura din niste casolete de plastic si p pune in niste boluri, apoi trage niste dungi fine de ciocolata dintr-un recipient de plastic), si apoi revine in sala de mese pentru a le servi clientului. Tot aici va reveni pentru a butona la un ecran touch si a calcula valoarea consumatiei. Mie personal mi se pare ciudata aceasta organizare. Nu stiu si cat de practica este si cat ii ajuta pe ei. Deasemenea spatiul front-desk nu este mai mare de 3 m. In acest spatiu avem si receptionerul care va semna actele de cazare, face check-in/out, va furniza informatii clientilor, dar si chelnerii veniti din bucatarie sa prepare bauturi, sa ia prajituri sau sa calculeze consumatia. Un alt minus la capitolele ergonomie, design si organizare manageriala.

Ajungem si la personalul din receptie: deobicei o singura persoana. Amabila, cooperanta, dornica sa ajute si sa furnizeze informatii. Check-in-ul s-a efectuat rapid atunci cand am sosit noi, la receptie nu era inghesuiala iar doamna din front desk a dat dovada de amabilitate si a furnizat explicatii clare si complete.

Liftul este mic, foarte lent, curat. Curatenia este mentinuta corect atat in receptie cat si in toate zonele publice ale hotelului pe care le-am vizitat. Echipa de la curatenie face o treaba buna si in general se afla prin zonele cu trafic intens mai mereu cand este nevoie.

CONDITIILE DE CAZARE: CAMERA, CONSUMABILE, CURATENIA

Punctul forte al hotelului, din punctul meu de vedere, este reprezentat de camere si dotarea lor. Este capitolul unde am acordat si cele mai multe puncte. Da, scopul principal al unei unitati hoteliere este de a acorda servicii de cazare. Restul aspectelor sunt servicii suplimentare sau optionale, desi nu de neglijat. Din fericire, acest aspect al cazarii a fost tratat cu seriozitate si profesionalism.

Din start doresc sa va amintesc ca analizez un hotel cotat la 3 stele! Pentru cunoscatorii zonei, mai exista in Olanesti hoteluri de 3 stele care nu se apropie de conditiile oferite de Tisa. Ma gandesc aici la o comparatie cu Hotel Olanesti sau Hotel Central. Obiectul prezentarii mele nu este totusi o analiza comparativa cu unitatile antementionate, asa ca voi reveni la descrierea conditiilor din Hotel Tisa.

Camera de tip Deluxe, reprezinta un upgrade minor al camerei standard. Spun minor, deoarece singura diferenta dintre aceasta si camera standard este data de spatiul suplimentar. Camera deluxe are acelasi mobilier si dotari ca o camera standard insa ofera un spatiu mai generos care deobicei este folosit pentru amplasarea unui pat suplimentar (si am inteles de la receptie ca este preferata de familiile cu copii), fiind versiunea mai ieftina (dar si mai mica) a unui apartament.

Inca de la intrarea in camera, in dreapta treci pe langa elementele de mobilier destinate depozitarii hainelor. Modern, interesant. Pe peretele opus al micului hol se afla usa de la baie si un perete cu oglinda si intrerupatoare, (am apreciat si modul in care s-a imbracat in oglinda un colt interior al peretelui care da spre pat, foarte interesanta, indrazneata si eleganta alegere mai ales pentru cuplurile cu imaginatie) precum si suportul pentru card (energia va fi intrerupta in scurt timp dupa inlaturarea cardului). Usa de la baie, din lemn de culoarea mobilierului. Elegant, modern. Apreciez ca nu s-a folosit PVC. Camera, in varianta aleasa de noi ofera un spatiu generos si este luminoasa. Tamplaria din termopan este colantata in culoarea mobilei, integrandu-se frumos si cu lemnul balconului. Geamul este pana la podea permitand luminii sa patrunda liber. Paturile twin sunt destul de micute (cele mai bune paturi twin le-am intalnit in Romania in aceasta vara, la Hotel Europa in Eforie Nord si erau exceptionale chiar si pentru o persoana masiva!). Lenjeria este curata si pare destul de noua. Nu la fel se poate spune si despre mocheta rosie care este destul de patata si are multe zone inchise la culoare, mai ales spre zona balconului. Este probabil destul de greu sa cureti sau sa inlocuiesti mocheta in plin sezon, si da, aici este si vina clientilor lipsiti de bun simt, dar totusi managementul ar fi putut sa faca ceva in acest sens.

In camera se remarca un usor miros inchis. Nu este mucegai, nu este statut. Cred ca vine de la baie. Acest miros slab si usor deranjant a persistat pe toata perioada sejurului insa nu a reprezentat o mare problema. Mai deranjant a fost ocazionalul miros de mancare adus de vant din directia bucatariei probabil. Si suntem la etajul 4… (sau la 3, daca ar fi sa ne raportam la cladirea de langa)

Mobilierul este modern, curat, elegant, fara urme vizibile de uzura, foarte bine intretinut. Imediat dupa venire a urmat testul curateniei. Cu o bucata de hartie igienica inmuiata in apa am trecut peste rafturile din interiorul dulapului cat si pe cateva zone expuse din camera. Spre surprinderea mea, hartia a ramas aproape alba, deci prezenta prafului nu este foarte intensa.

Camera vine la pachet cu un pat pliant destul de solid si comod, strans si impachetat, lasat la dispozitia turistului. Langa, se afla o masa frumoasa, rotunda, mare, inconjurata de 4 scaune mari gen fotoliu, capitonate in acelasi ton cu draperia, mocheta si decoratiile patului. Am apreciat si tabloul modern pictat in stil abstract, folosind nuante de maro, in ton cu mobilierul si lemnul hotelului. In sfarsit un hotel din Olanesti care a renuntat la odioasele picturi in ulei reprezentand o casa, sau si mai rau, poze prost realizate si inramate, reproduceri ale unor picturi.

Televizorul LCD, (cred ca de 81 cm) este marca Philips. Telecomanda este suprinzator de curata si pare aproape noua (verific mereu acest amanunt, am stat in hoteluri de 5 stele cu telecomenzi pline de jeg, si asta nu s-a intamplat rar. In cazurile in care intalniti asa ceva recomand sa folositi casca de dus ca si husa de protectie pentru telecomanda.). Camera dispune de climatizare care poate fi reglata folosind controalele din perete. Nu a fost cazul sa o testam pe parcursul sejurului deoarece temperatura a fost placuta.

Perdelele frumoase, curate insa cu vreo doua gauri in locul unde au fost arse cu tigara de catre turisti. Din nou, activitatea clientului isi face simtita prezenta, insa am observat asemenea aspecte si in divese alte hoteluri din strainatate, dovada ca lipsa de bun simt si prostia omeneasca nu au granite. Draperiile groase vor asigura un confort suplimentar pentru cei ce doresc sa prelungeasca orele de somn insa totusi nu putem discuta de draperie blackout.

In mobila este incorporat un mic frigider, gol, lasat la dispozitia clientului pentru depozitarea alimentelor/bauturilor proprii. Prize libere sunt vreo trei, relativ suficiente. Daca totusi nu e destul, oricand se poate achizitiona din statiune un prelungitor.

Iluminarea artificiala camerei este oarecum deficitara desi surse de lumina exista din plin. Regasim spoturi, lampi, veioze, insa acestea sunt dotate cu becuri economice slabe. Apropos de economia de energie, aceasta este bine gestionata in cadrul hotelului prin prezenta senzorilor de miscare care se activeaza corespunzator la apropiere. Totusi ar putea folosi niste becuri mai puternice in interiorul camerelor.

Baia este moderna, spatioasa, cu o cabina de dus mare (in sfarsit o cabina in care incap si eu fara sa ma izbesc de pereti cand ma spal), frumos finisata, curata si dotata corespunzator. Nu inteleg insa de ce au ales sa monteze un lavoar atat de mic. Spatiu era suficient, si in plus totul in baie este mare in contrast cu chestia aia minuscula.

Consumabilele, la noi au fost inlocuite de vreo 3 ori in 6 zile insa daca ramaneai in pana de ceva puteai cere fetelor de la curatenie. La dat cu aspiratorul, golit cosurile de gunoi s-a venit zilnic, exceptie fiind ziua de duminica. Chiar daca nu veneau la pranz, cum ma asteptam, spre seara tot ajungea cineva care sa se ocupe de asta. Daca te prindeau in camera, te intrebau daca doresti si schimbarea prosoapelor. Acestea nu se inlocuiau zilnic din proprie initiativa. Nu am observat sa se schimbe asternuturile in cele 6 zile. Am observat comentarii legate de acest aspect la alti turisti. Confirm. Totusi, noi nu am simtit nevoia schimbarii lor. (Nu ne urcam incaltati in pat si nici nu turnam cerneala pe ele. Ca si curiozitate personala, cei ce se plang de asta, acasa le schimba zilnic? Uneori am senzatia ca unii tind sa fie mai pretentiosi decat ar fi cazul (mai ales ca analizam de un hotel de 3 stele).

Balconul este lung, mai lung in cazul camerelor deluxe cred. Am vazut si balcoane mai micute. Cel de la camera noastra era mai mult decat generos, gazduind lejer o masa mare si doua scaune metalice de bar, elegante (ca si cele din balcoanele vecine) si tot mai ramanea suficient loc si pentru eventualul uscat de rufe, sau alte activitati. Tot aici as mentiona si pozitionarea excelenta. Fata in fata, la etajul… 2 cred… se afla plaja amenajata bine utilata si intretinuta, deasupra piscinei hotelului. In dreapta se vede padurea. Vederea este minunata si ne-a facut placere tot sejurul. Imaginile vorbesc de la sine.

Personalul este bine dispus, prietenos si amabil. Am ramas placut impresionati de atitudine, implicare si deschidere. Un punct destul de important pentru orice unitate de cazare.

RESTAURANT – CONDITII DE MASA: PROGRAM, SALA DE MESE, MANCAREA SI PERSONALUL DIN SALA DE MESE SI BUCATARIE.

Daca capitolul cazare a fost cel mai bine punctat in tot review-ul, am ajuns si la cel mai sensibil punct: mancarea. Nu este doar un subiect sensibil ci chiar critic. Aici consideram ca este cea mai mare problema a hotelului.

O sa incep intr-o nota pozitiva totusi: personalul din sala de mese. Prietenos, cooperant si iti face placere sa interactionezi cu ei, cu absolut toti. Sala de mese curata, decenta si spatioasa.

Programul de masa ni s-a parut amuzant si am facut bascalie de el tot sejurul. Exista doua moduri de a servi masa : ‘meniu fix’ si ‘in regim restaurant’. Exista un orar, afisat pe usa restaurantului. Intotdeauna se incepe cu seria de ‘meniu fix’ care are fix 30 minute la dispoztie, apoi se continua cu seria celor care au ales masa in regim de credit (si cazul nostru). Nu stiu, mi se pare hilar sa mananci ca la armata in 30 minute si apoi hai, valea, vine tura 2! Desigur, nu am observat pe nimeni dat afara din sala dupa ce a expirat timpul, insa ne amuzam imaginandu-ne scene de la intrare (nu am stat niciodata sa vedem). Ne imaginam ca in America de black Friday asa o mare de oameni care rupe usa sa se incadreze in timp, si apoi la final cu cronometrul, daca nu reuseau sa termine, luau ciocolata ROM in mana si ieseau (da bai nene! aveau uneori la desert o ciocolata ROM din aia mica ). E oarecum umilitor si aiurea. Nu ne-a placut deloc ideea. Si asta nu e singurul lucru care ne-a displacut. Stati sa vedeti mancarea!

Meniul: are doua zone : una in care se descrie meniul zilnic pentru cei de la zona fixa si apoi o alta parte destinata regimului restaurant. Cei din regim restaurant pot comanda si ce au cei de la meniu fix. Noi am cerut de la meniul fiox o ciorbita de perisoare (duminica) si a fost buna.

Inafara de ciorba, celelalte feluri nu ne-au incantat. Intr-o seara am comandat cartofi cu cascaval. Jumate din cartofi erau din aceia zbarciti si tari, reincalziti de la alta portie, amestecati cu cativa cartofi proaspeti. Nu s-au putut mesteca, i-am lasat in farfurie. Apoi, portia de somon era de fapt o felie mica transversala taiata aproape de coada, cam cat o felie de paine. Carnea era cenusie si avea un miros dubios. Avea consistenta unei paste si se intindea. Nu s-a putut manca. O parte din carnea din frigarui era plina de sange deoarece a fost preparata in graba. Tin sa mentionez ca sala nu era niciodata mai mult de 20% plina in perioada in care eram noi la masa, deci nu intelegem de unde graba bucatarului. In meniu aveau si ciuperci la cuptor cu cascaval. Abia dupa vreo 4 zile s-au si putut comanda pentru ca mai niciodata nu aveau. Una din prajiturile comandate din vitrina de pe hol avea coca cam tare, semn ca statea de mult timp in vitrina, desi intrebati, ne-au raspuns ca ei le arunca imediat cum expira si ca se reinnoieste frecvent stocul. Din fericire alte zile au adus cu ele si prajituri mai proaspete. Papanasii, ca la multe alte restaurante : inca nu au inteles ca un papanas nu este o gogoasa cu dulceata de afine si smantana. Gordon bleu : crusta tare ascunde un pui prea putin facut si aproape in sange + o sunca care miroase cam usor a vechi. Pieptul la gratar in unele zile prea putin facut, aproape in sange. Portia de cartofi aurii pare ok, sunt de fapt cartofi natur prajiti un pic in friptueza. Cand am cerut in alta zi si o portie de cartofi cu cascaval au adus spre amuzamentul nostru o portie de cartofi aurii peste care pusesera cascaval. Oricum mai bine decat sa aduca cartofi din alte portii, maroniti si innegriti.

Pretul per portie nu pare nici exagerat dar nu este nici cel mai mic vazut in cariera mea. Oricum, calitatea mancarii nu prea este din punctul meu de vedere sincornizata cu pretul. Am sesizat de doua ori chelnerilor calitatea slaba a mancarii si ca nu ne-a placut ce am mancat. Au promis ca vor transmite mesajul la bucatarie. Acolo la bucatarie se intampla ceva dubios. Ori bucatarul este farte grabit, si nu inteleg de ce, pentru ca nu era aglomerat deloc in momentele in care mancam noi, ori nu prea se pricepe la gatit, ori e superficial ori nu ii pasa.

Ne-am amuzat teribil sa citim cateva review-uri in care se plangeau turistii de masa de dimineata. (La noi ne-au convertit-o in bani si ne-au adaugat-o la credit, chiar fara sa le cerem, apoi au mentionat ca putem folosi banii oricand nu neaparat la masa de dimineata). Da, am verificat in meniu, dimineata meniul e bazat in principal pe oua  Oua ochiuri, oua omleta, oua fierte, oua si iar oua

Pacat de sala de mese, pacat de personalul de la masa care e super ok, saritor si dornic sa iti indeplineasca prompt orice solicitare, cu cea mai mare amabilitate.

O sa inchei cu o faza de care nu stiam daca sa rad sau sa ma supar in ultima zi. Sa zic asa, perla coroanei. Ne-au ramas niste bani si am decis sa cerem niste sandwich-uri (de care vazusem ca exista in meniu). Sandwich-uri pe care ni le-au servit calde. Sa va descriu un pic aceste sandwich-uri: doua felii de paine taiate dintr-o paine normala, deci nu foarte mari, o felie de paine unsa cu unt si cealalta felie cu branza topita, si la mijloc doua feliute de… atentie parizer! Painea era prajita. Cat costa un asemenea sandwich? Unul, 8 lei! Prieteni, un burger la McDonalds e 5 lei! Pana la 8 lei mai primesti si o portie de cartofi prajiti

Capitolul masa primeste cu indulgenta doua puncte din 5. Calitatea mancarii? Mai bine nu! Curatenia salii si personalul primesc calificativul foarte bine. Singurul motiv care ridica la 2 nota. Managementul ar face bine sa ia masuri urgente in zona asta. Bucataria ruineaza afacerea!

FACILITATI SUPLIMENTARE : SPATII DE RELAXARE, PISCINA

Am vizitat piscina. E micuta. Prea micuta pentru gusturile mele. Apa pare curata. Tunul de apa nu functioneaza, si mai mult, este atacat de rugina pe partea superioara. Dotarile salii sunt corespunzatoare, incaperea arata bine. Regulamentul cu recomandari de utilizare postat dar nu vizibil si este relativ ignorat. Da, se mai intra in apa fara dus inainte, da se mai fac aruncari in apa (deh, copiii). Apa este normala nu sulfuroasa si are o temperatura buna, nu este rece. Libertatea acolo pare totala, asta fiind un motiv pentru care am ales sa ma abtin de la a face baie si am incercat doar temperatura apei cu mana. Nu exista o persoana responsabila care sa monitorizeze activitatea acolo. Per ansamblu zona arata ok. Iesirea superba direct pe un fel de balcon cu scari care duc la nivelul superior al ‘terasei – plaja’. Minunat, inspirat, elegant, original. Daca stau sa ma gandesc, e primul hotel cu o asemenea idee si pozitionare fericita. Imagineaza-ti cum e sa iesi dintr-o piscina, sa te indrepti spre balcon cativa pasi, unde vezi padurea, sa urci apoi pe terasa si sa faci plaja privind orasul de la inaltime sau padurea. Ce poti cere mai mult? Am simtit implinire, fericire, relaxare si mandrie ca avem si noi lucruri frumoase chiar in batranul Olanesti!

Am mai vizitat curtea din spate, in trepte, cu gazon, cu leagane si bancute, si cred, un teren de tenis nefinisat exact in buza padurii. Arata frumos, curat, aranjat, si am intalnit si doamna de la curatenie care matura curtea.

Originalitatea ideii merita notata maxim, implementarea imperfecta si micile zone nefinisate, lipsa unui supervizor la piscina, tunul nefunctional si atacat de rugina stirbesc insa imaginea de ansamblu.

Am ezitat mult daca sa acord doua sau trei puncte aici. Se acorda 2,5 pentru incurajare. Calea abordata, drumul e bun, dar are ceva probleme. Managerul ar trebui sa acorde o atentie sporita acestei zone deoarece este atu-ul principal al hotelului, o carte jucata superficial. Am citit review-uri in care turisti spuneau ca au ales acest hotel tocmai datorita piscinei. Din nefericire au plecat dezamagiti. Aproape de acord cu ei. Iata o carte buna insa jucata prost. Resurse irosite tipic romanesc. Deasemenea nu am vazut poze pe site cu aceasta zona minunata. Marketingul doarme domnule manager! Si dumneata la fel se pare!

CONCLUZII

Un proiect frumos si promitator insa managementul lasa de dorit. Functiile managementului presupun (printre altele) monitorizare, control si ghidare. Aici e un proiect ce pare abandonat si care inca mai sta pe linia de plutire datorita catorva avantaje neslefuite si de care inca nu se profita total sau deloc.

Recomand (inca, pana nu se altereaza total din lipsa mentenantei) pentru calitatea spatiului de cazare. Reprezinta o alternativa mai buna (si mai scumpa) a clasicelor hoteluri din Olanesti in categoria 2-3 stele. Pozitia este buna, avantaje fata de competitie are. Teoretic poate furniza momente originale de relaxare si incantare

Nu recomand includerea mesei in pretul biletului. Nici varianta hilara de meniu fix, nici varianta cu bonuri valorice. Nu recomand absolut deloc mancarea din hotel. Se poate manca bine in diverse alte locuri apropiate din statiune, la preturi corecte si la o calitate satisfacatoare. Cel mai apropiat loc unde se poate manca este gradina de vara, la 100m.

Hotelul Tisa in anul 2016 a reprezentat un popas plin de contradictii. Are un potential bun, si cu ceva adaptari, modificari si imbunatatiri poate deveni un lider zonal pentru categoria sa.

2.5 Bai nene !
0 Turisti (0 note)
Servicii de cazare
Servicii de masa
Imprejurimi si plaja
Curatenie si mentenanta
Oportunitati de distractie
Ce spun ceilalti Noteaza si tu
Sortare dupa

Fii primul care scrie un review

User Avatar
Verified
{{{ review.rating_title }}}
{{{review.rating_comment | nl2br}}}

Arata mai multe
{{ pageNumber+1 }}
Noteaza si tu

Alo, cine e la telefon?

19:15 – Vineri – ajung obosit acasa dupa o saptamana istovitoare. Atat de obosit incat renunt la mancare, renunt la dus. Ametit, ma extrag cu greu din hainele de strada si ma strecor in pat. Parca sunt beat, dar nu mai conteaza, aici se incheie o zi si o saptamana luunnnnga. Sfarsit!

22:45 – Tot vineri. Un vis ciudat. Eu si o colega suntem inghesuiti intr-un lift de sticla, incomod si incercam sa completam niste fise complicate. Stam in picioare si incercam sa scriem cu pixul pe peretele de sticla al liftului. In timp ce completam de zor la fise,  cabina coboara in subsol, si se face intuneric. Prin usa de sticla zaresc o silueta neagra ce ar vrea sa intre. Apas speriat toate butoanele si liftul pleaca inainte ca usa sa se deschida. Se face lumina, colega insa nu mai e. Ies repede din lift inainte sa mai plece de capul lui la vreun etaj dubios. Zona e pustie si am o senzatie presanta  ca cineva vine dupa mine. Lumina devine din ce in ce mai slaba iar eu din ce in ce mai stresat.

Taraitul strident al telefonului ma face sa tresar si incerc sa ma desclestez din lumea ostila revenind treptat la realitate. A fost un somn atat de adanc incat desi acum sunt treaz, ma simt aproape paralizat. Aud telefonul sunand dar inca nu ma pot misca. Ametit, sunt gata sa atipesc din nou insa un nou apel face aparatul sa vibreze. De data asta reusesc sa ma misc si incerc sa ma ridic dar se face iarasi liniste. Patul e asa moale si e asa bine.. Un nou apel ma face sa tresar. Nu stiu cine este. La cat de insistent e, sigur arde ceva undeva. Fara tragere de inima,  nimeresc pe intuneric papucii si ma ghidez dupa lumina ecranului. Ma impiedic de geanta de laptop abandonata langa pat ceva mai devreme, cand singura preocupare era sa ajung in culcusul mult dorit. Injur si incerc sa imi recapat echilibrul. Inainte de a apuca telefonul, apelantul se da batut si renunta. Nu-i nimic, sun eu inapoi. Nu e un conoscut, nu am numarul salvat in agenda..

  • Buna seara! Va rog, spuneti, mormai eu incercand sa imi dreg vocea mototolita..
  • Cine e la telefon? Vocea intrigata a unei doamne ma chestioneaza si simt cum mi se ridica tot sangele in cap iar somnul incepe sa piara destul de rapid. Urasc din inima replica asta. Incerc sa ma pastrez calm
  • Din moment ce m-ati sunat ar trebui sa stiti dumneavoastra cine sunt
  • Cine e la telefon? De unde aveti numarul meu? Doamna continua tirul iritat al intrebarilor cretine. Din fericire sunt atat de amortit incat nu ii reproduc replicile care imi fulgera prin minte.
  • Doamna, va repet, din moment ce m-ati sunat nu inteleg de ce ma intrebati cine sunt. Numarul il am din lista de apeluri nepreluate. Ati sunat pana m-am trezit. Poftim, m-am trezit, ce doriti?
  • Cine e domnule la telefon??? Nu inteleg. Ce vreti?

Discutia a continuat o scurta vreme intr-un stil care ma facea sa ma intreb daca cumva sunt in direct in vreo emisiune gen camera ascunsa. Si nu, nu eram la camera ascunsa. Doamna este doar unul din romanii lipsiti de cel mai elementar bun simt si educatie, loviti de o imbecilitate pe care din nefericire o intalnesc mult prea des in ultimii ani. Pana la urma am reusit sa ii dam impreuna de cap : cine a sunat pe cine si cine ce doreste. Totusi, pentru ca nu este prima data cand primesc interogari cretine, simt ca ar fi necesar un mic ghid de conversatie telefonica. Poate sfaturile par banale, insa ideea unui ghid nu mai pare o chestie deplasata. Deci, bai nene : mic ghid pentru o conversatie telefonica !

  1. Saluta ! Ca si in realitate, cand intalnesti pe cineva ar fi dragut sa saluti. Stiu ca m-ai sunat cu un scop. Daca nu aveai nevoie de ceva de la mine acum stresai pe altul. Deci macar merit un salut.
  2. Daca nu am numarul tau in agenda si nu am mai vorbit pana acum, prezinta-te! Nu am un glob magic, si oricum cand ai sunat cel mai probabil aveam altceva mai bun de facut decat sa joc adevar sau provocare. Cand intreb cine este, raspunsul ‘ghici’ nu reprezinta provocarea pe care am asteptat-o toata ziua.
  3. Nu incepe cu: „Alo, cine e la telefon?” . Eu stiu deja, si nu am nevoie de un apel de verificare a cunostintelor.. Daca nici tu nu stii cine sunt, de la mine nu vei afla oricum. Vei afla doar ca esti un idiot. Daca ma si prinzi in toane bune, am sa iti justific si detaliez, folosind trimiteri la rude moarte si vii sau diverse organe
  4. Oricine apreciaza o introducere protocolara insa nu te lungi prea mult daca ai sunat cu o anume problema. Amandoi stim ca la inceput e gargara
  5. Timpul meu este limitat.Cand ai sunat sigur faceam ceva. Arata-mi ca iti pasa. Intreaba-ma daca sunt dispus si am timp/chef sa discut. Daca nu esti o gagica superba si nu avem un obicei in a ne petrece ore si zile impreuna la telefon, poate ar fi bine sa incerci sa nu imi testezi rabdarea.

Ai completari sau sugestii de imbogatire a minighidului? Nu te sfii sa adaugi comentariile tale. Cu ceva noroc ar putea servi unei cauze constructive. Deasemenea nu te sfii sa distribui acest text si altora care au nevoie de un ghiont pentru a intelege cum sta treaba. In acest fel ghidul devine util