Magie şi zâmbete

Este foarte greu sau chiar imposibil să poţi începe să explici magia. Îţi trebuie o imaginaţie dincolo de toţi norii de pe cer şi un suflet mare,colorat. În cazul meu, cred ca v-aţi prins , ce culoare are sufletul. Nu cred că poţi scrie despre magie, cine ar citi cu siguranţă ar comenta ceva de genul : ‘’Ce aberaţii!’’, iar eu nu îmi doresc ca cineva să îmi distrugă farmecul acestor clipe. Magia o simţi, la fel se întâmplă şi cu fericirea. Ţi-e greu să răspunzi la întrebarea ‘‘ Pe tine ce te face fericit?‘‘, în schimb poţi simti întens acest sentiment. Ne este greu să folosim cuvintele când noi suntem făcuţi din nemărginite emoţii şi trări.

Magia vine la pachet cu multe steluţe cu sclipici ,zâmbete şi o pereche de mănuşi , iar toate acestea fără instrucţiuni de folosire. De ce mănuşi? Pai eu din experienţă vă pot spune ,că dacă foloseşti sclipici fără mănuşi, ajungi să îţi dai şi în ochi, iar după aceea..mi-e teamă, ca viaţa ta va lua o altă întorsătură. Uitaţi-vă la mine, aţi vrea să ajungeţi aşa visători, boemi şi aerieni? Eu ador asta, dar voi..v-aţi putea obişnui cu o viaţă trăită pe moment? Prin urmare, pentru protecţia voastră, vă recomand mănuşi. Se ia câte o stea, un vis, o dorinţă şi începeţi operaţiunea: SCLIPICIREA. La mine a durat ceva, pentru că tot timpul eram nemultumiţă de culoare şi de intensitatea strălucirii. Îmi doream o magie extraordinară, nemaivăzută. Dar, mi-am dat seamă că …magia exista indiferent cât roz sau alb aş fi pus eu. Am ratat ceva timp, magia mea , pentru că eram ocupată..cu alegerea nuanţelor. Aşa că învăţaţi de la mine! Nu pierdeţi timpul cu lucruri neîmportante, trăiţi magia zi de zi aşa cum se arată ea. Cât de des puteţi, deschideţi larg ochii şi turnaţi din tubul cu praf magic peste…orice vă face pe voi fericiţi.

Cât despre zâmbete..Ştiaţi că ele pot fi auzite, ci nu doar văzute? Asta se poate întâmpla, doar prin intemediul magiei. Pai altfel cum?! Eu mă declar norocoasă pentru că am reuşit să aud vibraţiile lor. Zâmbetele se aud ca o bucurie ţinută captivă într-un clopot de sticlă. Au intensitatea unei copilării târzii. Zâmbetul se aude ca o fericire mică şi sinceră. Din păcate, l-am auzit şi ca pe un dor..un dor format din note muzicale triste acompaniate de o tonalitate joasă. Fără instrucţiuni în dotare, n-am ştiu cum să reacţionez. M-a curprins tristeţea , iar cu răbdare şi îmbrăţişări calde, zâmbetul trist a început să sune uşor, uşor a .. înseninare.

Test de imaginaţie

Cum se aud zâmbetele? Eu am descoperit că zâmbetele se pot auzi ca :

  • nişte nori pufoşi atunci când se ciocnesc între ei
  • bucuria unui copil atunci când primeşte o jucărie nouă
  • picăturile de ploaie pe pielea noastră uscată
  • răsărit ce încălzeşte cu blândeţe valurile…vieţii
  • o iubire ce înfloreşte în sufletele îndrăgostiţilor
  • o aşteptare care pare o veşnicie
  • un pian căruia îî lipseşte pasiunea artistului

Acestea au fost cele mai simple exemple. Sper că nu v-am încurcat prea mult. Pentru mine, zâmbetul reprezintă mult mai mult decât poziţia buzelor într-un plan simpatic , dar uneori fals. Zâmbetul se simte, indiferent de persoană, anotimp sau stare , iar acesta devine unul sec dacă nu adăugăm peste el puţin praf magic, sinceritate şi..ruj roz.

Voi când aţi ascultat ultima dată cu atenţie un zâmbet?

Comentarii pe Facebook